De-atatea ori am vrut s-o iau de la-nceput
Sa am o viata sfanta si curata
Sa nu mai fac pacate din trecut,
Sa am un cuget si-o gandire ne’ntinate.

Am incercat sa ma despart de firea mea,
Am incercat sa fiu evlavios,
Am incercat ca sa ridic cu vorba mea,
Am incercat sa ma aseman cu Hristos.

Am incercat s-alin pe cel cazut,
Am incercat sa fiu in slujba acceptat,
Am incercat sa iert mai mult, sa rabd tacand,
Am incercat…si..tot am incercat…

Dar firea ma facea sa uit mereu
De dragostea cu care-am fost iubit;
Si-am esuat in drumul vietii greu
Uitand ca am asa de mult de daruit!

Am dat ‘napoi inloc sa merg ‘nainte
Priveam in jos cand ceru-era asa senin.
Uitand mereu ca a mele cuvinte
Pot dobori sau pot aduce-alin.

Cand dragostea cu care-am fost iubit
Puteam s-o-mpart in lumea asta rea
Eu m-ascundeam in mine deznadajduit
Uitand cu totul care-i slujba mea.

Si cand puteam sad au un ajutor
Treceam ca si levitul mai departe,
Si cand puteam pe un cazut sa il ridic
Lasam pe altul slujba sa mi-o faca.

Ma iarta Doamne c-am gresit mereu!
Ca n-am luptat si n-am vegheat deajuns,
C-am esuat in drumul vietii greu
Si m-am lasat de valul lumii dus!

Ajuta-ma sa fiu un luptator supus,
Sa nu privesc in urma cu suspine;
Sa tac, sa rabd sis a iubesc ca si Isus
Sa ma apropii tot mai mult de Tine!

Sa nu fiu mangaiat, ci eu sa mangai
Si sa ridic pe cel cuprins de intristare,
Sa fiu mereu lumina printer oameni,
Sa nu las arsita sa ii doboare.

Sa ii iubesc pe cei ce imi doresc doar raul;
Sa fiu o binecuvantare nencetat;
Sa daruiesc chiar daca-m schimb primesc ocara,
Sa pot ierta fara sa fiu iertat.

Sa-i inteleg pe cei ce cauta raspuns
La multele-ntrebari ce ii framanta,
Sa dau vietilor pierdute-adevaratul sens
Cand in valtoarea vietii se avanta.

Sa am adanca liniste si pace
Ce-o are un copil de Dumnezeu,
Sa tac cand cel rau vrea sa ma provoace
Ingreunandu-mi calea tot mereu.

Sa inteleg ca dupa incercare e senin,
Ca dupa norii negri este soare
Ca lacrimile pot fi si alin
Nu doar durere, chin si framantare.

Cantarea mea sa se inalte doar spre Tine,
Sa-nvioreze pe cei obositi,
Sa-I mangaie pe cei ce-s in suspine,
Sa fie un balsam celor raniti.

Sa ma dedic in intregime Tie
Sa nu ma las de Tine niciodata
Sa fiu smerit in a mea pribegie
Si credincios si bun pana la moarte

Si-asa putea-voi sa ma ‘nalt mai sus de nori
Catre eterna primavara fericita,
Si voi putea sa cant cu ingerii in cor
Cand voi vedea dorinta-mi implinita.